Nu știu de ce
Știu cum
Poate că și asta răspunde
Dar răspunsul doare mai rău
Ca lipsa lui

Merg ca să fug de mine
Să nu mă mai știu
Știu că nu pot dar am nevoie
De oricine
Orice semn de un loc bun.

Toți pe care-i știu,
A mea familie, oameni de demult
Dacă timpul n-ar fi doborît în perfect tact și armonie,
Aș fi crezut orice, orice minciună.
Viața. Ce vedem. Ce n-am știut.

Nu știu de ce
Știu cum.
viața – e de a fi previzibil totul
Doar că la unii se destramă mai lent
Iar apoi vine moartea, înaintea durerii,
Ca să ne scape de adevărul ei.

Nu mai știe nimeni
Nici c-am fost cîndva
Copii si noi

Mamă, Tată
Orișicine.
Căutînd un loc în care
Niciun rău să nu ni se poată întîmpla.