Se spune că-i tot una
Și să nu-ți pese de nimic,
Se spune s-ai grijă cu ura
E prea aproape de tot ce ai iubit.
Se spune că minciuna
E doar ce n-ai vrut să admiți,
Deci prin urmare răul e un bine
Pe care-l meriți,
Cînd te prefaci că nu știi cu ce ai greșit.

Se spune că e frumu
Să vorbești ca un filozof înrăit
Dar muștele-n principiu zboară
Mai mult în jurul lucrului împuțit.

Se spune că eu nu știu
De toate cu care m-ai mințit,
Dar vezi tu, amice,
Dreptul la viață înseamnă
Să nu o furi de la altul
Doar pentru că vrei tu să fii neisprăvit.

Căci totuși nu degeaba mă tot arde întrebarea –
Dacă pînă cînd și tu, atunci la ce bun am îmbătrînit.

Se spune – asta ganz klar, de mine –
Că tu ar fi trebuit
Să fi fost în locul meu, dar nu ești
Iar răzbunarea nu m-ajută, atunci cînd mă tot mir.

Mi-a zis un om să mă lepăd de tine.
De fiecare dată cînd încerc,
Parcă Domnul îmi arată
Că poate oricînd mai mult de un blestem.