Te uiți așa la mine de parcă nu sunt nimic. De parcă exist, dar nu îndeajuns. De parcă eu nu însemn, nu schimb, nu mă amuz si nici nu mă supăr.

Dar uite că de azi mă fac muză. Că așa sunt eu. Mă fac muză, că așa pot eu. Mă fac muză, cu imperiul meu. Și o să se vorbească și cobească despre mine, o să se scrie, picteze, o să se facă filme, etc. Hai că știi despre ce vorbesc. Deja te lingi pe botișorul ușor asprit de gelozie. Ti-a mai ieșit un rid. O cracă de aia perpendiculară cu gura. Ai craci peste craci. În gură. Peste gură.

Dar de fapt noi doi știm că sunt muză. Pentru că mă plictisesc. Pentru că mă plictisești. Și atunci mă faci să nu mai pot face nimic. Să mă plictisesc și eu. Dar cum eu nu mă pot plictisi, căci nu îmi stă în fire, redevin la a fii muză.

Apropo…nu include răzbunarea de la inceput. Aia va veni și ea. Când mă voi plictisi a fii muză la scurt-metraje.

Nu-mi stau în fire pragurile.

The Muse

You’re looking at me as if I were nothing. As if I exist but it’ s not enough, somehow. As if I don’t matter, I don’t change, I don’t get amused, I don’t get annoyed.

But, as of today, I’m becoming a muse. ‘Cause that’s me. I’m becoming a muse because I can. I’m becoming a muse, with my empire. And there will be talk and there will be gossip about me. They’ll be writing about me, painting about me, making films about me etc. You know what I’m talking about. You’re already licking your jealousy-twisted lips. You just got another wrinkle. A perpendicular crack on your mouth. You’ve got cracks upon cracks. In your mouth. Over your mouth.

Actually, you and I both know I’m a muse. Because I’m bored. Because you bore me. And then you make me not make anything anymore. And then I bore myself. But seeing as how staying bored is simply not in my nature, I go back to being a muse.

By the way,…. this doesn’t include the revenge from the begining. That will happen too, someday. When I’ll grow tired of being a short-film muse.

Thresholds are not my style.